Fotografie pe film şi fotografie digitală

Fotografia este un domeniu vast. Sunt ramuri ale ei în care captarea imagniilor digital este mai oportună (de exemplu în fotojurnalism sau fotografia comercială, unde importanţa factorului timp pune în umbră toate celelalte consideraţii). Pentru fotografii care doresc să imprime o direcţie artistică mai pronunţată activităţii lor, filmul rămâne o opţiune preferabilă. O comparaţie obiectivă  între fotografie de film şi cea digitală ar putea atinge următoarele pobleme:

1. Calitatea imaginii: rezoluţia spaţială, zgomotul şi granulaţia, dynamic range, efectele mărimii senzorului. Rezoluţia se referă la numărul de unităţi sensibile aflate pe senzorul unui aparat digital, numite pixeli. Se pot doar aproxima rezoluţiile filmului şi ale senzorilor digitali, neexistând unităţi ştiinfice de paritate. Astfel se apreciază ca cel mai mic film, folosit în mod uzual de format 36x24mm echivalează cu 20 Mpx pe senzor digital, la capătul opus, filmele profesionale de format larg de 8×10 inch putând fi echivalate cu 800 Mpx. Zgomotul este un fenomen care degradează zonele de umbră ale imaginilor electronice, pixeli aleatori dobândind culori neconforme cu realitatea. Granulaţia filmului în schimb apare şi în cazul tonurilor de culoare. Zgomotul şi granulaţia sunt legate înte ele. Un film cu sensibilitate la lumină mai ridicată are o granulaţie mai ridicată iar un senzor de aparat digital setat să lucreze la o sensibilitate ridicată va produce o imagine mai zgomotoasă. Dynamic range s-ar defini ca gama de luminozitate între părţile întunecate şi cele luminate a filmului sau senzorului. Cu cât această valoare este mai ridicată cu atât se pot înregistra mai multe detalii în zonele puternic luminate sau întunecate ale imaginii. Nu se poate aprecia dacă filmul sau senzorul digital au o gamă de luminozitate mai ridicată, variabilele din ecuaţie fiind multiple – formatul filmului şi a senzorului, sensibilitatea filmului şi a senzorului, proprietăţile echipamentelor de scanat etc. Producătorii de aparate digitale au luat în considerare aceasta variabilă. S-au dezvoltat senzori speciali (Fujifilm – Super CCD) şi s-au introdus funcţii de prelucrare în camera în momentul fotografierii (Nikon – Active D-Lighting) care au făcut posibilă lărgirea acestei game. Efectele mărimii senzorului: toate aparatele digitale compacte şi majoritatea DSLR (excepţie fac cele profesionale) au senzori mai mici decât 36x24mm sau echivalentul de 35mm pe film. Acest lucru afectează imaginile în următoarele aspecte: 1. DOF mare (adâncime de câmp mare care împiedică efectele artistice de izolare a subiectului de background). O mentiune aici: adancimea de camp poate fi micsorata foarte mult in cazul aparatelor pe senzori DX folosind lentile deschise, ceva mai scumpe. 2. sensibilitate scăzută la lumină şi zgomot de imagine ridicat. 3. degradarea imaginii – pentru a printa o imagine obţinută cu un senzor mic este necesară mărirea acesteia, ceeea ce duce la degradarea ei. (1) şi (2) nu apar la digitale cu senzor pe format full frame (36x24mm) nici una din probleme nu apare la fotografierea pe film.

2. Flexibilitatea este motivul principal al răspândirii fulgerătoare a fotografiei digitale. În post-procesarea cu softuri specializate se pot modifica de la elemente de bază: ton, nuanţă, luminozitate, saturaţie contrast, până la elemente avansate ce ţin de o retuşare a subiectului fotografiat şi colaj digital. De obicei se consideră retuşările de bază ca fiind parte din procesul fotografic, prelucrările avansate trecând în domeniul graficii computerizate. Fotografia digitală se poate viziona instantaneu, se poate şterge imediat în caz că nu corespunde dorinţelor fotografului. Acesta poate evolua foarte rapid, îşi poate corecta greşelile, poate încerca noi tehnici de abordare fără costuri suplimentare. Fotografia digitală poate fi folosită în cel mai scurt timp în scopul pentru care a fost creată, fiind compatibilă cu cele mai noi forme de comunicare (internet).

3. Preţul: camerele digitale sunt mult mai scumpe decât cele pe film, dar mai apoi fotografierea digitală se face fără costuri. Pentru fotografii digitali profesionişti apar totuşi costuri de amortizare, costuri cu accesoriile (baterii, carduri, echiapamente de studio) permanenta îmbunătăţirea a echipamentelor deja existente. Un fotograf pe film se poate concentra mai mult pe subiect. În parte pentru că nu poate previzualiza imediat rezultatele, apoi pentru că aparatul său nu necesită multitudinea de operaţiuni şi setări ale unui digital. Pentru fotograful pe film, sedinţa fotografică este mai dificilă şi mai intensă.

http://www.trekearth.com/members/anandbandewar/
http://en.wikipedia.org/wiki/Digital_versus_film_photography


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: